Ponturi Investitori Începători - Analiza Fundamentala - Când o Folosim și cum ne ajuta la achiziția unui Activ Bursier ?
Publicat in data de 2018-01-26 | de Aur_el

Generalitati analiza fundamentala

Analiza tehnica si cea fundamentala sunt doua modele utilizate in practica cu ajutorul carora se iau de obicei decizii de investitii la bursa de catre investitorii cu experienta, de multe ori utilizandu-se si un mix al acestor doua tipuri de analize pentru a cumpara, a vinde sau a mentine anumite pozitii in portofolii.

In cele ce urmeaza, este prezentata pe scurt analiza fundamentala din punct de vedere teoretic dar si practic.

Analiza fundamentala este o analiza complexa care permite luarea unei decizii in urma studierii tuturor modulelor sale si anume:

Analiza fundamentală ne ajută să analizăm evoluţia trecută a companiei pentru a face previziuni privind evoluţia viitoare a emitentului şi a preţului acţiunilor acestuia.

Analiza fundamentală se face atât cantitativ cât şi calitativ. Investitorii care se ghideaza dupa criterii calitative privesc dincolo de elementele cantitative deduse pe baza situatiilor financiare, apreciind valoarea care nu se reflecta imediat in contabilitate: pozitia pe piata, calitatea resurselor umane si a managementului.

 

Avantaje analiza fundamentala:

  • Analiza fundamentală este principala modalitate prin care investitorul poate selecta instrumentele în care doreşte să investească, ea fiind mult mai complexă decât analiza tehnică;
  • Principalul avantaj al analizei fundamentale este că ne arată modalitatea în care se fundamentează valoarea unui instrument financiar şi pe baza acestei informaţii putem decide dacă un titlu este subevaluat sau supraevaluat. Ea ţine cont de toate evenimentele care pot influenţa preţul, analistul putând să-şi facă o imagine fidelă asupra instrumentului analizat.

Dezavantaje analiza fundamentala:

  • Analiza fundamentală nu poate indica momentul optim de intrare sau de ieşire de pe o investiţie;
  • Foloseşte un volum foarte mare de informaţii pentru a ajunge la o concluzie;
  • Este mult mai complexă decât analiza tehnică şi este diferită pentru diferite tipuri de instrumente financiare, ea neputându-se adapta de la un instrument la altul;
  • Utilizatorii acestei metode de analiză folosesc cel mai des strategia „cumpară şi aşteaptă” pe termen lung şi nu o modifică chiar dacă tendinţa pieţei s-a schimbat;
  • Analiza fundamentală trebuie refăcută la fiecare exercitiu financiar pentru a vedea dacă situaţia companiei s-a schimbat şi dacă mai păstram sau nu activul respectiv în portofoliu.

(https://laurentiumihai.ro/analiza-tehnica-vs-analiza-fundamentala/)

 

 

Pentru acest articol, facem un rezumat al principalilor indicatori utilizati in analiza fundamentala a companiilor cu scopul de a decide cumpararea, vanzarea sau mentinerea actiunilor listate in portofoliu.

Indicatorii unei companii se impart in indicatori financiari extrasi din raportarile individuale contabile si indicatori de piata.

 

Indicatori financiari de baza in analiza fundamentala

Profitul = beneficiul sau rezultatul economic obtinut de o companie (rezultat brut/net)

Rata de crestere a profitului in timp

Cifra de afaceri = total vanzari realizate pe parcursul unui exercitiu financiar. Cifra de afaceri neta = sumele rezultate din vanzarea de produse si furnizarea de servicii care se inscriu in activitatea curenta a entitatii, dupa deducerea reducerilor comerciale si a taxei pe valoarea adaugata, precum si a altor taxe legate direct de cifra de afaceri.

Se urmareste evolutia cifrei de afaceri in timp pentru a vedea daca aceasta creste, stagneaza sau scade ca trend.

Evolutia veniturilor

Evolutia cheltuielilor

Capitalul propriu= “averea” acţionarilor. Când devenim investitori prin achiziţia de acţiuni, achiziţionăm o parte din societate şi deci deţinem o parte din capitalurile ei.Capitalurile proprii reprezintă dreptul acţionarilor asupra activelor societăţii, după ce s-au scăzut toate datoriile acesteia.

 

Indicatori de piata de baza in analiza fundamentala

Capitalizarea companiei este produsul dintre numărul de acţiuni emise şi preţul acestora.

Capitalizarea fiind practic valoarea pe care piaţa o dă unui emitent, evoluţia acesteia reprezintă practic evoluţia valorii societăţii în timp, ea fiind influenţată de doi factori: evoluţia preţului acţiunilor la bursă şi variaţia numărului de acţiuni emise de firmă (prin operaţiuni de majorare sau diminuare de capital social).

PER (Price Earnings Ratio) sau P/E, denumit şi coeficientul de capitalizare bursieră se calculează ca fiind raportul dintre preţul unei acţiuni şi câstigul net pe acţiune (EPS).

Rezultatul acestui raport se interpretează ca fiind perioada de timp (în ani) în care un investitor îşi recuperează investiţia făcută din dividendele viitoare, dacă societatea ar distribui tot profitul net pe dividende.

Cu cât valoarea indicatorului P/E este mai mică, durata de recuperare a investiţiei este mai redusă, cu atât acţiunea este considerată mai atractivă.

Generic vorbind, un P/E sub 5 indică o acţiune puternic subevaluată, valori între 5-10 indică o acţiune relativ subevaluată, valori între 10 şi 15 pot indica o acţiune corect evaluata de piaţă, iar valori peste 20 o acţiune supraevaluată.

Valorile acestui indicator ar trebui interpretate si în contextul unor companii care activează în domenii similare de activitate.

P/BV (Price to Book Value) reprezintă raportul dintre preţul unei acţiuni şi valoarea contabilă a acesteia. Valoarea contabila (BV) a unei acţiuni se calculează ca fiind raportul între capitalurile proprii şi numărul total de acţiuni emise de societate.

Valoarea contabilă reflectă valoarea activului net pe acţiune, respectiv suma pe care ar încasa-o un acţionar de pe urma valorificării activelor societăţii şi onorarea datoriilor către creditori. Indicatorul P/BV reflectă valoarea pe care piaţa o dă capitalurilor firmei.

În general un P/BV sub 1 indică de regulă o acţiune subevaluată, valori între 1 şi 2 indică o acţiune corect evaluată de piaţă, iar valori peste 2 sau 3 o acţiune supraevaluată.

Acest indicator este mai eficient dacă îl analizăm în contextul mai multor indicatori şi nu individual, el fiind foarte des folosit pentru compararea acţiunilor diferitelor companii între ele. Dar trebuie să ţinem cont şi de sectorul din care fac parte emitenţii, pentru că valoarea acestui indicator poate diferi de la un sector la altul.

Pret/Cifra de afaceri

EPS (Earning per Share) denumit câștigul net pe acțiune sau profitul net pe acţiune este egal cu raportul dintre profitul net al companiei si numărul de acţiuni emise.

Rezultatul reprezintă cât ar putea câştiga un investitor dacă compania ar decide să distribuie tot profitul pentru dividende.

DIVY (Dividend Yield) sau randamentul dividendului este un indicator important pentru investitorii care sunt interesaţi de acţiunile care dau dividende.

El se calculează ca raport între dividendul net şi preţul acţiunii, iar rezultatul reprezintă câştigul procentual al unui investitor din dividende.

Cu ajutorul acestui indicator putem compara randamentele aduse de diferite acţiuni, dar poate fi comparat şi cu alte oportunităţi de investire pentru a decide care dintre ele este mai avantajoasă. În acest caz nu trebuie să uităm de posibilitatea de a obţine câştiguri şi din creşterea preţului acţiunilor.

Dividendul (valoare neta/an).

(https://laurentiumihai.ro/analiza-fundamentala-pentru-incepatori/)

 

Strategii posibile pe baza analizei fundamnetale

Criteriul valorii (Value Investing) – unii dintre investitorii pe termen lung sunt preocupati de determinarea valorii afacerii in care ei isi plaseaza banii, cautand sa cumpere actiunea la un discount cat mai mare fata de valoarea calculata de acestia pe baza diferitelor informatii.

Cu alte cuvinte, intrebarea care se pune este cat valoreaza activele nete de datorii ale companiei daca acestea ar fi vandute? Un raspuns aproximativ poate fi dat evaluand elementele de activ (terenurile, mijloacele fixe, activele circulante) la un pret corect de piata, adaugand apoi lichiditatile disponibile si scazand datoriile.

Pe cazul pietei romanesti au fost si inca mai sunt intalnite situatii in care capitalizarea de piata a unor companii este inferioara valorii patrimoniului net, in special datorita exploatarii neeficiente a acestuia. Investitorii care cumpara pe criterii de Value Investing considera ca respectiva afacere are perspective de a deveni eficienta prin schimbarea actionariatului, imbunatatirea mediului economic sau alte modificari majore, moment in care societatea va fi cotata la valoarea sa intrinseca.

Criteriul expansiunii (Growth Stocks) – este utilizat de investitorii preocupati de identificarea unor societati din domenii cu perspective de crestere si de patrundere pe noi piete. Este in special urmarit ritmul de evolutie a cifrei de afaceri si a profitului determinandu-se ratele de crestere in termeni reali. Acestea pot fi extrapolate si in viitor, dar este recomandabil sa se identifice potentiali factori de risc, de ordin economic, legislativ, care ar afecta aceasta evolutie. De asemenea trebuie avuta in vedere calitatea afacerii respectivei societati, precum si existenta sau nu a unor avantaje competitive fata de alte societati similare. De regula, societatile de crestere nu acorda dividende, castigul investitorului fiind aproape exclusiv din diferenta de pret. Astfel de societati sunt cele mai riscante, datorita lipsei dividendelor care ar fi putut constitui un reper privind pretul, precum si ca efect al incertitudinii privind evolutia activitatii in parametrii de crestere estimati.

In sens strict, putem spune ca investitorul care utilizeaza prioritar criteriul valorii cauta afaceri acceptabile sau bune la un pret scazut, in timp ce investitorul care foloseste criteriul expansiunii cauta afaceri bune si foarte bune la preturi scazute sau acceptabile. In realitate, cele doua abordari se interfereaza de cele mai multe ori, neexistand o departajare clara intre ele.

Criteriul venitului (Income Stocks) – in cazul actiunilor fiind cel al dividendului. Investitorii prefera astfel de actiuni datorita nevoii de a avea o anumita certitudine privind un beneficiu de pe urma investitiei. Sunt recomandate actiuni cu un randament ridicat al dividendului (raportul dividend estimat/pret), apartinand unor companii stabile din punct de vedere financiar si ajunse la maturitate. De cele mai multe ori, orizontul investitional al detinatorilor unei astfel de actiuni este de 1 an. Exista si investitori de dividend care pastreaza o actiune pe termen de mai multi ani, cu conditia ca acele dividende sa aiba o anumita rata de crestere.

(https://www.tradeville.eu/educatie/analiza-fundamentala)  

 

Autor : Lidia Olaru Career Coach, Financial Coach, Executive Coach, Project Manager  https://www.linkedin.com/in/lidia-olaru/ 


0 Raspunsuri pentru Ponturi Investitori Începători - Analiza Fundamentala - Când o Folosim și cum ne ajuta la achiziția unui Activ Bursier ?
Incarcare comentarii...
Acest site foloseşte cookies. Navigând în continuare vă exprimați acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii
ACCEPT